Aushopping Pitești Găvana - Lucian Checheriță, un erou de meserie pentru o lume mai justă

Oamenii de bine la nevoie se cunosc, iar astăzi ne dorim să îi facem cunoscută povestea unui om de bine cu o dorință extraordinară de contribuție în această lume. El este Lucian Checheriță, un erou de meserie care în această perioadă a fost atent la nevoile celor aflați în linia întâi și care, prin puterea exemplului, poate să ne fie inspirație tuturor.

1.    Salut, Lucian! Spune-ne, te rog, câteva lucruri despre tine.

Numele meu este Lucian Checheriță, sunt jurist – economist, sau mai bine zis absolvent de științe juridice și economice iar în urmă cu câțiva ani, nu foarte mulți, am urmat și 6 luni de studii de business în Antwerp, Belgia. 

Acum aproximativ 7 ani mi-am dorit să fac un pic de bine civic. Așa că am decis atunci să mă implic prin a merge prin padocuri de câini comunitari, oferindu-le ceva de mâncare și puțină mângâiere. Țin minte că erau peste 1.000 de câini comunitari iar atunci veneau și multe donații constând în hrană tocmai de la oameni din țări europene din occident (Olanda, Germania, Austria, Franța, Belgia etc.).

Poate lumea se întreabă ce făcea un absolvent al Facultății de Marketing și concomitent student la Facultatea de Drept pe vremea aceea, mergând hai-hui și purtând de grijă animalelor fără stăpân din județul Bacău. Sunt ferm convins că școala și unii profesori m-au definit astfel. Facultatea de Drept mi-a întărit încrederea în dreptate, echitate și adevăr, în respectul pentru lege și reguli, om și societate, în lucrurile concrete, pragmatice și palpabile. Îmi doream doar să se întâmple lucruri bune în comunitatea mea, ca cetățeanul de rând să observe schimbările. Așa că m-am apucat să cercetez un pic despre cine ia deciziile pe plan local, apoi central, apoi am vrut să văd în ce fel politicul își pune amprenta în comunitate iar ușor ușor a început să mă prindă puțin interesul față de ceea ce fac autoritățile locale și centrale, în general.

Așa curios despre cum pot face mai bine, de data aceasta la nivel mai macro, de țară, l-am cunoscut întâmplător pe prietenul și colegul meu Cristi Danileț pe o rețea de socializare, împreună cu care am fondat Asociația Voci pentru Democrație și Justiție – VeDem Just. Povestea și împrejurările în care ne-am cunoscut sunt mai ample însă în concret unul dintre obiectivele la care am decis din start să lucrăm pentru România a fost și este educația juridică pentru copii și tineri. Iar în curând sperăm noi și educație juridică pentru adulți. 

2. A venit pandemia. Care a fost prima ta reacție? Ce ai făcut prima oară când ai văzut cum se mișcă totul în jurul tău?

Momentul pandemiei m-a prins în timp ce pregăteam în calitate de project manager un mare proiect educațional al VeDem Just împreună cu o echipă faină și Ștefan Mandachi (un tânăr antreprenor de succes dar cunoscut de unii ca băiatul cu primul metru de autostradă din Moldova). De fapt, ca să rezum, toată ideea proiectului “1cm” se dorea a fi o platformă de crowdfunding prin care să reușim să  strângem 30 mil. Euro și să dăm viață la cel mai mare campus educațional HighTech în zona Moldovei oferind educație alternativă copiilor (de la educație juridică, antreprenorială, financiară, dezvoltare personală la educație prin care copiii să-și poată descoperi singuri vocația – spre exemplu artă, fotografie, cinematografie, diverse sporturi). Am fost nevoiți, însă, să suspendăm proiectul.

Momentul pandemiei ne-a mai prins, ca organizație de această dată, și cu planurile de acțiune pentru următoarele tabere de educație juridică pentru liceeni – Legal Academy, în care am fost nevoiți să punem pe “hold” bugetele alocate de către sponsori și să ne focusăm pe producția și distribuirea gratuită de viziere de protecție pentru întreg personalul medical din prima linie din spitalele din România. Așadar, mi-am mutat tot focusul (despre care recunosc, era blocat pe o stare emoțională de incertitudine) și l-am mutat pe acțiuni prezente/concrete spre a mă ține echilibrat, contribuind cât mai mult la restabilirea situației, măcar pentru ca medicii să poată face față. Mi-am zis: “Cu cât mai mult mă implic atât eu, colegii mei, cât și alte organizații mari din România, cu atât mai repede vom avea posibilitatea de a reveni la viețile noastre normale”.

3. Cum ai ales să te implici în comunitate? Ce cauze ai susținut?

Personal, susțin mai toate cauzele cu un impact major în societate. În mediul civic și social ne cunoaștem cam toți între noi. Au fost create diverse inițiative civice cum ar fi Vă ajutăm din Cluj – a cărei fondatoare a fost chiar organizația din care fac parte, VeDem Just. Campania de strângere de fonduri pentru spitalele din Jud. Suceava a lui Ștefan Mandachi “1cm de fapte”. Deci pot enumera organizații ca Dăruiește Viață, Magicamp, Asociația pentru Relații Comunitare, Concordia Umanitară, Inițiativa România, Platforma România 100, Geeks for Democracy (care a venit urgent cu o inițiativă civică pentru persoanele peste 65 de ani în această perioadă – Cumpărături la Ușa Ta). De altfel, cred că ne completăm venind fiecare cu aportul lui.

Dacă e să revin la implicarea mea în comunitate, de ce am ales și aleg în continuare să fac asta, cred că vine dintr-o motivație intrinsecă de bucurie să văd că impactul meu schimbă în bine vieți. Devine un laitmotiv și îmi dă mie sens în această viață atunci când om cu om în jurul tău se dezvoltă. 

4. Ce te-a determinat să faci toate aceste acțiuni despre care tocmai ne-ai povestit?

Dacă ar fi să merg mai în profunzime și să explic determinarea sau inspirația pentru care fac asta, aș spune că dacă fiecare om dintr-o comunitate/societate crește și se dezvoltă prin educație, atunci întreaga comunitate prosperă, iar atunci ne va fi bine nouă tuturor. Așadar, orice formă de implicare, fie ea cât de mică, dacă o mai facem și cu entuziasm, va conta enorm. Ceilalți oameni au nevoie de încrederea și entuziasmul nostru de a face bine. 

5. Care sunt rezultatele implicării tale în aceste acțiuni?

Rezultatele nu mi le-am arogat niciodată personal și nici acum nu o voi face. Sunt un om de echipă, căruia îi place să adune oameni laolaltă și de aceea echipa mea din VeDem Just este extraordinară când facem “task force” și concretizăm proiecte pentru România sau chiar Rep. Moldova (vorbind aici despre educație civică și juridică). Extrapolând dincolo de propria organizație, îmi place să-mi bat capul și să găsesc soluții imediate în provocări punctuale, punând mâna pe telefon sau tastatură și scriind oamenilor care pot oferi expertiza, ajutorul și/sau timpul lor. Astfel, strâng oamenii să lucreze împreună sau îi pun în legătură unii cu alții pentru binele comun. 

Așadar, rezultatele noastre înainte sau în perioada pandemiei de Covid-19, dincolo de educație juridică copiilor, au fost să asigurăm materiale igienico-sanitare, viziere de protecție personalului medical din spitale, elaborarea de planșe grafice prin care explicăm pe înțelesul tuturor ce reprezintă “starea de urgență”, “starea de alertă”, ce măsuri transmit ordonanțele militare și ordonanțele de urgență ale guvernului, ce avem voie și ce nu avem voie să facem din punct de vedere legal în această perioadă, provocări privind protecția datelor personale, măsuri de igienă corelate cu educația juridică. 

6. Povestește-ne, te rog, despre interacțiunile pe care le-ai avut cu oamenii care au avut nevoie de ajutor și/sau care s-au oferit să sprijine cauzele pe care le-ai susținut.

Atunci când am avut nevoie de ajutor, am solicitat public pe Facebook iar oamenii au sărit imediat să ajute. Am avut parte de sprijin necondiționat și gratuit, mai ales pe transportul de materiale, ca să nu mai zic că în trecut am trimis și peste 2.000 de manuale de educație juridică prin toată România astfel. Sunt extrem de multe persoane care au ajutat. Cert este că eu nu am tăcut ci am “strigat” după ajutor de fiecare dată. De ce? Pentru că știam că la celălalt capăt al firului un alt om se baza pe mine. 

Am avut spre exemplu o situație recentă în care o femeie din Buhuși, jud. Bacău avea nevoie disperată de un medicament de negăsit în România pentru un copil cu distrofie musculară. Mama m-a sunat din Milano și mi-a spus că a găsit acel tip de medicament la farmacie dar că mă roagă pe mine să postez pe Facebook un mesaj prin care să găsesc transport pentru medicamente spre România. Au fost peste 280 de share-uri, inclusiv Vlad Voiculescu a făcut acest gest iar până la urmă am găsit prin intermediul grupului Voluntari în Europa și Rețeaua de solidaritate 2.0 sprijin pentru a aduce acele medicamente la beneficiar (n.r. copilul cu probleme). Cred că au lucrat peste 7 oameni efectiv să se întâmple asta. Totul voluntar, gratis (inclusiv transportul din Italia în România). De aceea tot zic că nu este vorba despre mine, ci despre echipe sau oameni în echipe. 

7. Cum a reacționat societatea civilă la apelul tău de a fi sprijinit în cauzele pe care le susții? 

 Conexiunile sau legăturile nu sunt deloc greu de făcut atunci când îți cunoști foarte bine misiunea și scopul pentru care faci asta. Iar așa cum am exemplificat mai sus, societatea civilă se solidarizează atunci când oamenii trec prin dificultăți sociale majore. Am mai avut o situație concretă în care am cerut public sprijin financiar pentru a cumpăra 12 tablete pentru 12 copii defavorizați din Decea, Jud. Alba. Cineva s-a oferit să ofere bănuții necesari pentru 7-8 tablete cu internet, am mai venit noi cu diferența și astfel aproape am reușit să intrăm în posesia tabletelor cu internet care vor ajunge la copii, pentru a-și ține lecțiile online cu doamna învățătoare. De asemenea, în paralel am aplicat pentru un proiect pe fonduri europene pentru a achiziționa 442 de tablete cu internet pentru 442 de elevi din Jud. Alba. 

8. Ce mesaj le transmiți cititorilor noștri?

Cred sincer că binele învinge întotdeauna iar ceea ce mă definește pe mine este optimismul. Toate lucrurile au un început și un sfârșit. De aceea mai cred cu tărie că orice sacrificiu are un final bun din care ne luăm fiecare lecțiile. Cu fiecare acțiune în afara zonei de confort ne mărim optica de a ști cum să facem mai bine pe viitor.